Reacția la plângerea din 01 septembrie 2020 a vicepreședintelui Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana), Ghenadie Pavliuc

            În data de 01 septembrie 2020, vicepreședintele Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, Ghenadie Pavliuc, a înaintat în adresa Procurorului General al Republicii Moldova și a Consiliului Superior al Magistraturii o plângere în care, inter alia, și-a expus opinia vizând lipsa de competență a președintelui Judecătoriei Chișinău de a încuviința acțiuni procesual-penale/ de urmărire penală în sediul instanței.

            În raport cu opinia expusă și modul de exteriorizare a acesteia, intervenim cu următoarele concretizări:

            Orice acţiune de urmărire penală în incinta unei unităţi publice sau private se poate efectua doar cu consimțământul conducerii sau al proprietarului acestei unităţi ori cu autorizaţia procurorului, iar în cazurile prevăzute de prezentul cod – cu autorizaţia judecătorului de instrucţie (art. 279, alin. (2) Cod de procedură penală).

            În circumstanțele concrete ale speței, consimțământul președintelui Judecătoriei Chișinău, care este, în virtutea legii, o instituție publică, a fost solicitat în data de 25.08.2020, prin cererea nr. 2-1d/20-5898, semnată de adjunctul Procurorului General – Ruslan Popov.

            Ținând cont de prevederile art. 16¹, alin. (1), lit. n) și q) din Legea privind organizarea judecătorească nr. 514 din 06.07.1995, acordarea consimțământului președintelui Judecătoriei Chișinău la efectuarea unor acțiuni procesuale și a celor de urmărire penală în incinta instanței judecătorești, precum și asistarea la desfășurarea acestora, sunt atribuții expres prevăzute de lege.

            În temeiul celor relevate, punctul de vedere personal al judecătorului Ghenadie Pavliuc, potrivit căruia acordarea consimțământului președintelui instanței de judecată la efectuarea acțiunilor de urmărire penală în sediul acesteia nu este prevăzut de lege, este abuziv, reprezintă o depășire a atribuțiilor stabilite de lege și constituie o fraudă în adresa statutului constituțional al instanței de judecată, nu își găsește o reflectare nici ipso jure, nici ipso facto.    

            În același context, opinia judecătorului vizat, conform căreia în aceeași situație consimțământul urma a fi acordat nu de către președintele instanței, ci de către Consiliul Superior al Magistraturii, este eronată, nu are un suport legal bine conturat, decât făcându-se inexact și echivoc referire la ridicarea imunității unui magistrat (art. 19, alin. (4) și (5) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544-XIII  din  20.07.1995), fapt ce nu poate fi suprapus circumstanțelor ce caracterizează speța. 

            Așadar, consimțământul președintelui Judecătoriei Chișinău nu a fost solicitat pentru realizarea acțiunilor procesuale în privința judecătorului, ci „în vederea stabilirii tuturor circumstanțelor invocate în sesizare, precum și a existenței sau lipsei în acțiunile persoanelor cu funcții de demnitate publică și a persoanelor publice a semnelor constitutive ale componențelor de infracțiune ori ale altor delicte”. Respectiv, inviolabilitatea magistratului, consfințită și protejată prin art. 19 din Legea cu privire la statutul judecătorului, nu a fost afectată prin consimțământul președintelui instanței judecătorești, acordat la 01.09.2020, în legătură cu desfășurarea acțiunilor procesual-penale de către angajații Procuraturii Anticorupție în incinta Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.