

La data de 11 martie 2025, Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani) a pronunțat o sentință de condamnare a unei persoane pentru comiterea infracțiunii de corupere pasivă, adică pretinderea, acceptarea și primirea, personal, de bunuri ce nu i se cuvin pentru sine, pentru a nu îndeplini acțiuni în exercitarea funcției sale, acțiuni săvârșite prin extorcare, prevăzută de art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal.
Instanța a reținut că inculpatul, activând în calitate de ofițer al Serviciului investigare accidente din cadrul Direcției de Poliție a municipiului Chișinău, a fost acuzat de corupere pasivă. Pe 6 august 2020, în biroul său de serviciu, a extorcat 1500 de lei de la o persoană, în vederea neaplicării ultimului a amenzilor maximale și a punctelor de penalizare pentru comiterea contravenției prevăzute la art. 242 alin. (1) din Codul contravențional. A doua zi, a primit suma cerută, însă banii erau marcați în cadrul unei operațiuni speciale de investigație. În urma percheziției, aceștia au fost găsiți ascunși sub linoleum.
Cauza penală a fost examinată în instanță în perioada 2 octombrie 2020 – 11 martie 2025. Pe parcursul procesului, inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția și a solicitat examinarea cauzei în procedură generală.
Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 11 martie 2025, inculpatul a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii menționate, stabilindu-i pedeapsa, sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 6000 (șase mii) unități convenționale, ceea ce constituie suma de 300 000 (trei sute mii) lei și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 7 ani.
Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare s-a suspendat condiționat pe un termen de probațiune de 3 (trei) ani.
Sentința poate fi atacată cu apel, la Curtea de Apel Centru, în termen de 15 zile, prin intermediul Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.
Notă: Persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu va fi constatată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă.