A A A

COMUNICAT sentința într-o cauză penală

21 August 2026 | 13

COMUNICAT

 

La data de 20 august 2026, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, a pronunțat sentința într-o cauză penală în care șapte persoane au fost trimise în judecată, fiind învinuite de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (6) din Codul penal.

Potrivit învinuirii formulate în rechizitoriu, persoanele inculpate, inclusiv persoane publice din cadrul Agenției Rezerve Materiale a Ministerului Afacerilor Interne și factori de decizie ai SRL „Kass Expo International Corp”, ar fi acționat de comun acord în cadrul procedurii de achiziționare a 25 000 m² de tablă profilată, în valoare de 3 712 500 lei, cauzând, potrivit acuzării, un prejudiciu bugetului de stat.

Cauza penală s-a aflat pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în perioada 19 noiembrie 2024 – 20 august 2026. În această perioadă au fost stabilite și desfășurate 38 de ședințe de judecată, în cadrul cărora a fost examinată cauza penală, finalizată prin pronunțarea sentinței.

Prin sentința din 20 august 2026, instanța a dispus achitarea inculpaților, constatând că faptele acestora nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate.

Astfel, până la adoptarea și pronunțarea soluției, instanța de judecată a cercetat nemijlocit și a apreciat în ansamblu probele prezentate atât de acuzare, cât și de apărare.

În urma examinării probatoriului administrat, instanța de judecată a constatat că nu a fost demonstrată existența acțiunii de sustragere a mijloacelor financiare ale Agenției Rezerve Materiale, nici recurgerea de către inculpați la inducerea sau menținerea în eroare ori la abuzul de încredere și nici existența unei legături de cauzalitate între conduita imputată acestora și plata efectuată de Agenția Rezerve Materiale către SRL „Kass Expo International Corp”.

Totodată, probele administrate nu au demonstrat existența unei înțelegeri infracționale comune, a intenției directe și a scopului de cupiditate, specifice infracțiunii de escrocherie (art. 190 din Codul penal).

Instanța de judecată a reținut că atribuirea contractului a avut loc în cadrul unei proceduri de achiziție publică, în urma reevaluării ofertelor, dispusă prin decizia Agenției Naționale pentru Soluționarea Contestațiilor, și a hotărârii adoptate de grupul de lucru, iar plata a fost efectuată în executarea Contractului de achiziție publică. În aceste condiții, neconformitățile privind cantitatea și caracteristicile tehnice ale bunurilor, constatate ulterior executării contractului, nu au fost suficiente pentru a demonstra existența unei intenții frauduloase la momentul încheierii și executării raportului contractual.

Mai mult, la adoptarea soluției, instanța a ținut cont inclusiv de jurisprudența Curții Supreme de Justiție, care a statuat că, în cauzele de escrocherie, urmează a fi analizate momentul inițial al pretinderii sau dobândirii bunurilor și intenția făptuitorului existentă la acel moment, precum și că existența ori inexistența intenției frauduloase trebuie apreciată în raport cu circumstanțele concrete și probele administrate în fiecare cauză.

Totodată, în procesul examinării cauzei, instanța de judecată a constatat mai multe deficiențe și neconcordanțe ale învinuirii formulate. Astfel, învinuirea nu a individualizat modul în care atribuțiile de serviciu ale fiecărui inculpat ar fi fost utilizate nemijlocit pentru realizarea pretinsei sustrageri și nici nu a stabilit momentul consumării infracțiunii ori modalitatea concretă prin care fiecare dintre inculpați ar fi dobândit posibilitatea reală de a folosi sau de a dispune de mijloacele financiare pretins sustrase.

Instanța a mai reținut că plata în sumă de 3 712 500 lei a fost efectuată de Agenția Rezerve Materiale către SRL „Kass Expo International Corp”, în executarea contractului de achiziție publică, fără a fi prezentate probe că aceste mijloace financiare ar fi fost remise nemijlocit inculpaților sau însușite de către aceștia.

În acest context, de evidențiat este și faptul că neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a unor obligații contractuale ori existența unor neconformități constatate ulterior nu poate conduce la transformarea unui raport juridic de natură civilă sau contractuală într-un raport juridico-penal. Or, angajarea răspunderii penale este posibilă numai în cazul în care sunt demonstrate, prin probe, toate elementele constitutive ale infracțiunii imputate.

De asemenea, instanța de judecată a reținut că o sentință de condamnare nu poate fi întemeiată pe presupuneri, ci exclusiv pe un ansamblu de probe pertinente, concludente și utile, cercetate nemijlocit în ședința de judecată și apreciate în ansamblul lor, iar orice dubiu care nu poate fi înlăturat urmează a fi interpretat în favoarea inculpatului, principii consacrate de legislația procesual-penală și reflectate inclusiv în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Prin urmare, instanța de judecată a constatat că acuzarea nu a demonstrat, „dincolo de orice dubiu rezonabil”, existența tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (6) din Codul penal, în formele de participație imputate fiecăruia dintre inculpați, motiv pentru care a dispus achitarea celor șapte inculpați, pe motiv că faptele acestora nu întrunesc elementele infracțiunii.

Sentința este cu drept de atac în ordine de apel la Curtea de Apel Centru, în termen de 15 (cincisprezece) zile, prin intermediul Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Notă: Persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu va fi constatată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă.

Sentința poate fi consultată pe pagina web a Judecătoriei Chișinău, accesând următorul link:

https://jc.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/NzFmMjkwYWQtOTczOC00NjJjLThjYjYtYjFlNTRiMjc5NzE